Archive for the ‘Aviz Amatorilor’ Category

N-am mai postat nimic de săptămâni bune, ştiu. Dar nici nu cred c-am s-o fac în următoarele zile. În măsura în care pot fi bine, sunt bine, nimic de zis. Dar nu fac altceva toata ziua decât să merg de colo-colo prin casă, dintr-o camera în alta, şi apoi să mă duc înapoi în pat. [...]

Nu de mult, am fost la mall, să casc şi eu gura pe acolo. De cum ajungem în parcare tata îmi spune că “parcă-parcă” ar mânca el nişte gogoşi. La fel de “parcă-parcă” îmi era şi mie foame, şi aş fi mâncat şi eu, dar numai puţin, cu decenţă şi cumpătare (not). Ne ducem la [...]

Cred că a trebuit să scriem odată aşa ceva pentru şcoală. Sau poate nu. Poate doar mi s-a părut. Nu cred  că facem noi lucruri atât de drăguţe la şcoală, dar…în fine, ce mai contează? Deci: povestea vieţii mele. (vai ce măreţ sună!) Mereu mi-am dorit să o scriu. Niciodată n-am ştiut ce şi nici [...]

“I think we ought to read only the kind of books that wound and stab us. If the book we are reading doesn’t wake us up with a blow on the head, what are we reading it for? We need the books that affect us like a disaster, that grieve us deeply, like the death [...]

What if?

Posted: 1 august 2011 in Aviz Amatorilor, My Life, Stuff
Etichete:,

  Timpul trece şi viaţa merge mai departe. Venim şi apoi plecăm. Trăim şi apoi murim. Fiecare dintre noi, pentru totdeauna, la infinit. Oricum, unii oameni trăiesc mai mult în d0uăzeci de ani decât alţii în optzeci. Nu timpul contează, ci omul. Am auzit mereu discuţii între oamenii mari în general, despre cât de optimist [...]

Simplu

Posted: 31 iulie 2011 in Aviz Amatorilor, My Life, Stuff
Etichete:, ,

Credeţi în noroc, în ghinion sau în superstiţii? Eu nu. Mi se par o tâmpenie. Eu cred că omul îşi influenţează singur viaţa, intr-o oarecare măsură. Cred că dacă un lucru e menit să se întâmple se întâmplă oricum. Cred că dacă vrei să faci ceva, reuşeşti până la urmă, într-un fel sau altul. Dar [...]

At the age of ten or twelve everybody is full of some kind of optimism, yet by the time they leave school they’ve given up on everything. In that five or 6 years your life has been dramatically changed and pretty much destroyed. Richey Edwards În zilele alea când nu fac nimic, deşi ar trebui, [...]

Nu mai spun nimic, nu are sens. E pur şi simplu inutil, caricatura vorbeşte de la sine. P.S.: Luat de aici.

Mi-am dat seama cât de mult urăsc testele de la şcoală. Nu pentru că ar fi grele, pentru că par imposibile uneori sau pentru că mă iau pe nepregătite. Nu, nicidecum. Le urăsc din cauza cerinţei formulate atât de imperativ : „Completează spaţiile punctate ” de parcă ar spune: „eu spun ce şi cum să [...]