What if?

  Timpul trece şi viaţa merge mai departe. Venim şi apoi plecăm. Trăim şi apoi murim. Fiecare dintre noi, pentru totdeauna, la infinit. Oricum, unii oameni trăiesc mai mult în d0uăzeci de ani decât alţii în optzeci. Nu timpul contează, ci omul. Am auzit mereu discuţii între oamenii mari în general, despre cât de optimist [...]

Daydreaming

At the age of ten or twelve everybody is full of some kind of optimism, yet by the time they leave school they’ve given up on everything. In that five or 6 years your life has been dramatically changed and pretty much destroyed. Richey Edwards În zilele alea când nu fac nimic, deşi ar trebui, [...]

And so life still goes on

I still remember the day I met you

-Hei, ce faci? m-a întrebat. -Nu, TU ce faci? Urmăreşti oamenii, aşa, din senin ? -Nu, deşi ar fi o idee bună pentru viitor. -Ba nu, nu ar fi. Asta fac doar psihopaţii. -Şi mă rog, de ce n-aş fi un psihopat?! -Pentru că arăţi ca un puşti de cinşpe’ ani. Care atunci când vine [...]

I tried being normal once.It didn’t go well.

Stau şi ma întreb uneori cât de mult îmi merit viaţa.Pentru că nu mi se pare că aş da vreo clipă impresia unei persoane care trăieşte la maxim,ce savurează viaţa din plin,din contră cred că am devenit o persoană ca toţi ceilalţi,care işi doreşte cu ardoare ca timpul să treacă mai repede,iar atunci când în [...]

(Alte)Paradoxuri ale religiei

Am vrut să scriu iar despre moarte. Dar mi-a fost milă de voi. Serios. Ultima oară am scris despre  înmormâtări & afterlife stuff,şi pentru mâine la şcoală tot ceva legat de tema morţii scriu. Poate fac o recenzie la cartea Funeralii Fericite(autor-Adrian Lustig), ca să nu vă bucuraţi prea tare totuşi. In fine, ca să [...]